Comunicat ISJ GORJ:

CONSFĂTUIREA ANUALĂ A DIRECTORILOR

Inspectoratul Școlar Gorj organizează miercuri, 31 octombrie 2012, ora 10:00 în Amfiteatrul de la Colegiul Economic Virgil MadgearuTg Jiu, consfătuirea anuală cu directorii unităților de învățământ preuniversitar din județul Gorj, având la ordine a de zi:

1.    Raportul privind starea învățământului în județul Gorj pentru anul școlar 2011-2012
Prezintă: Inspector Școlar General, prof. Ion IȘFAN
2.    Planul managerial al Inspectoratului Școlar Gorj  pentru anul școlar 2012-2013
Prezintă: Inspector Şcolar General Adjunct, prof. Marius BADEA
3.    Graficul unic de monitorizare şi control – semestrul I – an școlar 2012-2013
Prezintă: Inspector Şcolar General Adjunct, prof. Marius BADEA
4.    Oferta de formare a Casei Corpului Didactic Gorj pentru anul școlar 2012-2013
Prezintă: Director Casa Corpului Didactic, Ileana MITELEA
5.    Priorități pe agenda de activități a Centrului Județean Resurse şi Asistentă Educatională
în anul școlar 2012-2013
Prezintă: Director Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională, Ion ELENA
6.    Calendarul activităților educative pentru anul școlar 2012-2013
Prezintă: Inspector şcolar pentru activitatea educativă – prof. Grigore ALEXANDRESCU
7.    Observații privind încadrarea cu personal didactic pe anul școlar 2012-2013
Prezintă: Inspector școlar pentru managementul resursei umane – prof. Liliana ANDRIȚOIU
8.    Precizări cu privire la înscrierea personalului didactic pentru obținerea gradelor didactice
Prezintă: Inspector Școlar pentru dezvoltarea resursei umane – prof. Adrian POPESCU
9.    Comunicări Inspectori școlari I.S.J. Gorj
10.  Diseminarea activităților desfășurate în cadrul Proiectelor POSDRU – “Competențe
crescute pentru cadrele didactice”  și Învățăm împreună”.
Prezintă: prof. Claudia ZAHARIA
11. Prezentare site ISJ Gorjhttp://isj.gj.edu.ro
Prezintă:Inspector școlar pentru implementarea descentralizării instituționale – prof. M. STAICU
12.  Fisa postului și fișa de evaluare pentru directorii unităților de învățământ preuniversitar
Prezintă:Inspector școlar pentru implementarea descentralizării instituționale – prof. M. STAICU

13.  Diverse

 

Anunțuri

De la 1 septembrie 2012:

 ANTONIE MOGOŞ – PATRONUL SPIRITUAL

 

 

              Cadrele didactice de la Școala Generală Ceauru au propus ca din 1 septembrie 2012 unitatea noastră să se numească Școala Gimnazială ”Antonie Mogoș”. Antonie Mogoș este cea mai mare personalitate a acestor meleaguri și a fost acceptat ca patron spiritual de către Consiliul Profesoral, Consiliul de Administrație și Consiliul Părinților de la Școala Generală Ceauru. Meşter lemnar renumit pentru locuinţele din lemn pe care le-a construit, a devenit celebru mai ales prin locuinţa sa prezentată la o expoziţie din Bucureşti de către Aretia Tătărescu în luna iunie a anului 1934 când această bijuterie arhitecturală a fost apreciată de multe personalităţi de renume ale ţării dar şi de către o delegaţie din Franţa condusă de primarul Parisului.

 

            S-a născut în fosta comună Bălăceşti, satul Bălăceşti de Jos iar numele Mogoş în această zonă este atestat într-un document datat 16 mai 1579, când Mihnea Voievod, întăreşte banului Dragomir şi fiului său, postelnicul Mihail, stăpânire peste satul Poiana, vecin cu Bălăceştiul, care fusese al moşului său Manea fiul lui Mogoş. La începutul secolului al XIX-lea satul în care a văzut lumina zilei Antonie Mogoş era proprietate a boierilor: Bălăcescu Uţa, stolnicului Brăiloiu Constantin, Bălăcescu Lucsandra, portarului Bălăcescu Mihai şi stegarului Urdăreanu Anton. Clăcaşi pe moşiile acestora, locuitorii de aici erau învoiţi cu aceşti boieri să slujească prin rotaţie săptămânal câte o familie la muncile pentru care erau solicitaţi de către stăpâni, conform Pravilei Domnitorului Caragea. Aici se găseau în acel timp două mori, două fântâni şi o biserică cu hramul Sfântului Vasile toate proprietate boierească. Satul era condus în anul 1833 de pârcălabul Mogoşi Nicolae, tatăl lui Antonie şi de trei juraţi sau aleşi: Enăşel Mihalache, Mogoşi Dumitraiche, bunicul lui Antonie Mogoş şi Aribaşa Ion, familia ultimului dispărând de-a lungul timpului.

            Pârcălabul Mogoşi Nicolae era un om de încredere al satului fiind căsătorit cu Păuna cu care în anul 1832 deţineau în gospodărie doi boi, o vacă, un cal şi doi porci. Împreună au avut mai mulţi copii printre care şi Antonie născut la data de 16 aprilie 1839 şi botezat de Bălăcescu Rusanda. În actul său de naştere la prenumele mamei este trecut „Stanca” iar ulterior în alte acte de stare civilă la prenumele mamei este înscris Păuna, faptul se datorează ori greşelii scriitorului care la înscrierea în registrul pentru născuţi a trecut prenumele mamei greşit sau este posibil ca acesteia la vremea respectivă să i se mai fi zis şi „Stanca”.

            În afară de Antonie, Nicolae şi Păuna au mai avut ca fii pe Constantin care a decedat de tânăr la data de 6 octombrie 1834, pe Iacov născut la 20 martie 1848 care fiind botezat de Vărgatu Biţă, ulterior a preluat prenumele naşului său, cum de altfel se obişnuia în acele vremuri, devenind Mogoşi Biţă şi pe Matei născut probabil în anul 1849, nefiind înregistrat în registrele pentru născuţi ale satului Bălăceşti de Jos, motivul pare să fie decesul tatălui lor Nicolae care a decedat la data de 24 februarie 1849. Aceştia au mai avut şi o soră Marina care s-a căsătorit la 14 noiembrie 1849 cu Pasăre Grigore Constantin având ca naşi pe Rovinaru Dinu şi Ioana, boieri din satul vecin Rovinari.

            Fiind familia cea mai respectabilă din sat, dat fiind statutul de pârcălab pe care îl avea Nicolae Mogoşi, acesta ori singur sau împreună cu soţia au botezat foarte mulţi copii şi au cununat foarte multe familii, printre cei botezaţi numărându-se: Mariţa fiica lui Nicodin (ulterior Micodinoiu) Gheorghe şi Maria botezată la 1 noiembrie 1842; Nicolae fiul lui Enăşel Gheorghe şi Floarea botezat la 20 aprilie 1845; Constantin fiul lui Holt Constantin şi Iconia, familie care se mută ulterior în oraşul Târgu Jiu, la 10 februarie 1848. Printre cei cununaţi s-au numărat: Ion fiul preotului Şerban cu Mogoşi Dumitrache Bălaşa la 25 ianuarie 1838 sau Guran Dinu Ion cu Olaru Ioana la 15 februarie 1845. În anul 1836 pârcălabul Nicolae Mogoş a găzduit în propria locuinţă pe logofătul Romanescu Ştefan şi pe registratorul judecătoriei din Târgu Jiu Rovinaru Dumitrache veniţi în satul Bălăceşti de Jos pentru a întocmi catagrafia averii defunctei Bălăcescu Uţa.

            După anii copilăriei, Antonie Mogoş urmează cursurile şcolii primare din satul natal sub îndrumarea „candidatului satului” Bălăceşti de Jos, Gheorghe Deaconescu şi în anul şcolar 1845/1846 în urma examenului din data de 31 martie promovează la toate cele cinci materii: citire pe silabe, scriere pe table de piatră, citire pe orice carte, scriere caligrafică şi rugăciuni pe din afară. În tot cursul anului şcolar a fost foarte sârguincios având doar o singură absenţă, faţă de ceilalţi colegi care aveau şi peste 80 de absenţe iar la purtare a avut calificativul „bine”. Clasa era alcătuită dintr-un efectiv de 15 elevi toţi băieţi.

            Rămânând orfan de tată la doar zece ani, Antonie este nevoit ca alături de mama sa să întreţină şi pe fraţii săi mai mici muncind din răsputeri pentru a agonisi cele necesare pentru traiul întregii sale familii. În data de 27 ianuarie 1863, la vârsta de 24 de ani se căsătoreşte în satul său natal cu Alecsandrescu Vasile Maria în vârstă de 16 ani din satul vecin Ceauru, naşii fiindu-le boierul Sănătescu Mihalache şi soţia acestuia Catinca din satul Sănăteşti. Imediat după căsătorie se mută în satul Ceauru unde îşi întemeiază şi gospodărie. Viaţa personală de după căsătorie a lui Antonie Mogoş a fost la fel cu cea a majorităţii locuitorilor de la sate din vremea respectivă, locuitori care în urma împroprietăririi dobândind pământ aveau nevoie de forţă de muncă şi ca urmare dădeau naştere la foarte mulţi copii care erau folosiţi la munca câmpului de la vârste foarte fragede.

 Cuplul Antonie şi Maria a dat naştere mai întâi lui Vasile şi Ioana, probabil gemeni, în anul 1869 apoi a urmat Ion născut la data de 19 octombrie 1876, Gheorghe născut la 31 octombrie 1879 şi Constantin născut la 20 august 1882. Poate urmau şi alţii dar la data de 6 decembrie 1883 la vârsta de 40 ani se stinge din viaţă soţia Maria, lăsându-l pe soţul său cu cei cinci copii minori. Acesta răpus de situaţia deosebită în care se afla a fost nevoit să se recăsătorească imediat şi la 19 ianuarie anul următor1884 se recăsătoreşte cu Ciob Iancu Ilinca de 35 ani, tot văduvă din comuna Bălăceşti, fiica lui Ungureanu Apostol şi Măria locuitori din comuna Peşteana Jiu. La aproape 30 de ani de la moartea tatălui său se stinge din viaţă şi mama sa Păuna în comuna Bălăceşti la data de 18 septembrie 1878, martorii menţionaţi în actul de moarte fiind cei doi fraţi ai lui Antonie, Biţă şi Matei.  

 În anul imediat următor după prima căsătorie Antonie Mogoş este împroprietărit în baza reformei agrare promulgată de Alexandru Ioan Cuza, în moşia Statului Ceauru, fostă a Mănăstirii Tismana în categoria ţăranilor cu doi boi cu o suprafaţa de 7 pogoane şi 19 prăjini precum şi cu suprafaţa de 400 stânjeni pământ pentru casă şi grădină, având de achitat anual pentru aceste suprafeţe de teren suma de 1148,20 lei. În baza aceleiaşi legi a fost împroprietărită şi mama sa Păuna, însă neavând animale nu a primit decât 4 pogoane şi 15 prăjini teren pentru cultură şi 400 stânjeni pentru casă şi grădină din proprietatea boierului Barbu Bălăcescu, având de achitat anual suma de 816 lei.

            După ce şi-a întemeiat propriul cămin, Antonie Mogoş pe lângă activitatea desfăşurată în agricultură, cultivând pământul cu care a fost împroprietărit, în zilele de sărbătoare mergea la biserica din satul Ceauru unde a deprins cântările bisericeşti alături de preotul Gheorghe Pârvuţoiu care funcţiona în acele vremuri la biserica cu hramul Sfinţilor Voievozi din satul Ceauru. Ulterior în data de 20 martie 1875, dat fiind cunoştinţele acumulate dar şi devotamentul său faţă de biserică, este numit cu Decretul chiriarhal numărul 1390 în funcţia de dascăl bisericesc, urmând apoi cu funcţia de cântăreţ II iar în anul 1880 fiind numit cântăreţ I la aceiaşi biserică.

            A luat parte la reconstrucţia bisericii din satul Ceauru din perioada 1881-1882, făcând parte din personalul acestei biserici, implicându-se activ în toate acţiunile referitoare la această reconstrucţie.

            Ajuns la vârsta bătrâneţilor, în anul 1900, Antonie Mogoş pentru a regla într-un fel partea sa de moştenire de la părinţi, vinde dreptul său nepotului de frate Mogoşi B. Mihail din comuna Bălăceşti care consta în: „una bucată pământ loc muncitor învecinându-se la răsărit cu şoseaua comunală la apus cu Radu Guran la miază zi cu moştenitorii, def. Biţă Mogoşi şi la miază noapte cu Matei Mogoşi şi

            Toată partea ce m-i se cuvine ca frăţie din plaţul casei, aceşti imobili sunt situaţi în hotarul comunei Bălăceşti veniţi în posesiunea mea vânzătorul moştenire de la defuncţii mei părinţi şi acestora prin delimitare după legea rurală din anul 1864 fiind bine cunoscuţi cumpărătorului care va intra în stăpânirea lor cu începere de astăzi înainte”…, preţul cu care a fost vândută această avere a fost de 200 lei. Tot în aceiaşi zi Antonie Mogoş cumpără de la cumnata sa Maria, soţia fratelui său Biţă, …”una bucată pământ loc muncitor, având latul douăzeci stânjeni la capul despre răsărit, mergând spre apus până se îngustează rămâind numai de un stânjen lat şi lung din apa Uncioaia despre răsărit spre apus până în hotarul Buicani; învecinându-se la miază zi cu moştenitorii Gh. Ionică şi la miază noapte cu Ion Tămăşescu. Acest imobil este situat în hotarul comunei Ceauru venit în posesiunea mea vânzătoarea moştenire de la def. mei părinţi şi acestora prin delimitare după legea rurală din anul 1864 fiind bine cunoscut cumpărătorului care va intra în stăpânire-i chiar de azi”…, preţul vânzării fiind de 250 lei.

            După ce în anul 1906 primeşte banii pe casa de lemn vândută renumitului etnolog Alexandru Tzigara-Samurcaş, pentru a putea să-şi construiască o nouă casă din zid, Antonie Mogoş vinde la 24 martie 1908 locuitorului Şendroiu Daia tot din comuna Ceauru: „una bucată de pământ zisă ţeul casei cu toate clădirile şi sădirile ce se află pe dânsa şi care se învecinează la miază zi cu şoseaua comunală, la miază noapte cu moştenitorii Gr. Bunilă, la răsărit cu Ion Fl. Nanu şi la apus cu G. Mogoşi.

            Una bucată pământ care se învecinează la m. noapte cu I. Tămăşescu la m. zi cu Vas. Ionică la răsărit cu apa Uncioaia şi la apus cu hotarul Bălăceşti cu toate ce se află pe dânsa, ambele bucăţi de pământ sunt situate în hotarul comunei Ceauru, delimitate după legea rurală din 1864 moştenire şi veche stăpânire bine cunoscută cumpărătorului şi care nu are decât una patra hectar.

            De asemenea mai vând numitului cumpărător toată averea mea mobilă ce o am compusă din vite, vase şi în fine orice fel de avere mobilă fără a-mi rezerva nimic pe seama mea”…, preţul cu care a vândut această avere a fost de 200 lei.

            Un an mai târziu, mai precis la data de 21 decembrie 1909, Antonie Mogoş vinde lui Ştefan I. I. Gheorghe, locuitor tot din Ceauru: „a treia parte din averea mea imobilă cu care sunt împroprietărit după legea rurală de la 1864 care avere se află situată în hotarul com. Ceauru mai rezervându-mi mie dreptul asupra acestei averi de a stăpâni până la încetarea mea din viaţă.

            Pământul vândut este din cel rural de la 1864 devenit în posesiunea mea împroprietărire după legea rurală bine cunoscut cumpărătorului în a cărei averi cumpărătorul va intra în posesiune după încetarea mea din viaţă”…, preţul convenit pentru vânzare a fost de 300 lei.

            Meşter lemnar renumit pentru locuinţele din lemn pe care le-a construit, a devenit celebru mai ales prin locuinţa sa prezentată la o expoziţie din Bucureşti de către Aretia Tătărescu în luna iunie a anului 1934 când această bijuterie arhitecturală a fost apreciată de multe personalităţi de renume ale ţării dar şi de către o delegaţie din Franţa condusă de primarul Parisului.

            Expoziţia-târg a fost organizată la iniţiativa distinsei doamne Aretia Tătărescu ajutată de către Pia Alimănişteanu dar şi de Subsecretarul de Stat I. Manolescu-Strunga în Bucureşti lângă statuia marelui politician Ion C. Brătianu. Aici a fost prezentat întreg judeţul Gorj, datorită doamnei Tătărescu, printr-un bazar de cusături şi ţesături naţionale, haine gorjeneşti împreună cu casa renumitului nostru maestru Antonie Mogoş. „Prispa ei primitoare, vatra cu ceaunul de mămăligă, mobilierul modest dar cu adevărat românesc – toate acestea te transportă în căsuţa lui Mogoş din Ceaurul Gorjului, pe care ochiul pătrunzător al d-nei Arethie Tătărescu a ales-o ca cea mai reprezentativă casă în stil gorjenesc.”

Director,

prof. Șomîcu Cornel